Andreea Paul (PNL) – ,,Avuția națională a României nu a fost evaluată de un sfert de veac. Cu asta trebuie să înceapă orice proiect de țară” – Comunicat de presă (29 iunie 2016)

andreea paul

Într-o interpelare parlamentară adresată tuturor instituțiilor publice cheie am ridicat o întrebare clară la care orice stat modern ar trebui să poată răspunde: “Care este avuţia naţională a României și cum a evoluat aceasta în ultimii 25 de ani?”. Am declanşat mai multe reacţii instituţionale și dezbateri publice. Nimeni nu știe azi care este avuția națională, la cât se ridică patrimoniul financiar și nefinanciar românesc, pe scurt bogăția națională. Ultima evaluare din anul 1990 se ridică la 3,9 trilioane lei vechi, de 4,5 ori mai mare decât PIB-ul României din acel an. Intenţia mea a fost de a marca și corecta această lipsă fundamentală în valorificarea potenţialului naţional.

Când pleci la drum, îți stabilești o țintă, îți croiești un traseu cu o listă de obiective, dar în primul rând îți stabilești clar patrimoniul de care dispui și ce dorești să dezvolți cu bugetul și resursele proprii. La fel ar trebui să facă și România. Avuția națională nu este doar un concept economic, ci și un indicator sintetic de apreciere a stării economice, sociale și culturale a unei societăți.

Prima concluzie este că avuţia naţională nu a fost evaluată oficial din 1990 încoace. O recunoaște Ministerul Finanțelor Publice și Academia Română. Statele dezvoltate europene, și nu numai, o fac periodic. Noi nu. România va avea această obligație de raportare a avuției naționale prin contul de patrimoniu, impus de rigorile statisticii europene, abia în anul 2020. Până atunci nu avem această obligație față de Eurostat, dar o avem față de proprii noștri cetățeni.

Cele 23 de răspunsuri instituționale de pe site-ul Camerei Deputaţilor (BNR, INS, Academie, ministere – le găsiți integral aici:

http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii?idi=45286&idl=1)

Răspunsurile arată cu claritate, pe diferite domenii de activitate, nevoia reperelor care să descrie ce reprezintă România ca valoare estimabilă, fie că vorbim despre capitalul cultural, capitalul agricol sau activele financiare deținute de stat, de actorii economici și de populație în ansamblu. Acestea reprezintă punctul de plecare pentru răspunsul la cea mai importantă întrebare de astăzi: unde suntem azi și unde ne dorim să ajungem peste 5, 10, 20, 30 sau 50 de ani – adică cum putem face un proiect de ţară pentru România? Anii care au trecut nu au avut deloc ca prioritate cuantificarea avuției naționale. Incertitudinea în această chestiune a favorizat acţiunea oneroasă.

Ne aflăm însă în faţa unui nou început: lumea românească politică şi de afaceri se curăţă; în Europa şi în lumea întreagă naţiunile se (re)evaluează pentru a-şi apăra interesele. Trebuie şi noi să ştim ce reprezentăm ca valoare în „corul naţiunilor”, ca să putem determina în ce măsură și în ce direcție va evolua bogăția României și cum ne asigurăm că populația beneficiază de ea.

A doua concluzie o desprind din răspunsul primit de la Banca Națională a României care ne indică un stoc al activelor financiare (bani, titluri echivalente în bani și aur) ce se ridică la puțin peste 2 trilioane de lei. Interpretez cifrele puse la dispoziție pe scurt: stocul de active financiare din România a crescut de 21 de ori din 1998 până în anul 2014. Remarc în structură, diminuarea cu peste 20 de puncte procentuale a activelor financiare deținute de către administrația publică, în paralel cu creșterea ponderii gospodăriilor populației cu 10 puncte procentuale – de la 15% în anul 1998, la aproape 25% în anul 2014 – în totalul stocului de active financiare. Restul de 10 puncte procentuale se distribuie cu prioritate în favoarea băncii centrale, a altor instituții financiare și nefinanciare. Societățile de asigurări și fondurile de pensii reprezintă sub 2%, mult prea puțin pentru o societate modernă care se îngrijește de riscurile sale și de generațiile viitoare.

A treia concluzie este că unele ministere se preocupă mai serios decât altele de patrimoniul pe care îl au în gestiune. De pildă, am primit răspunsuri argumentate, detaliate, cu privire la capitalul cultural și la capitalul agricol al României. Ministerul Culturii ne arată că în România sunt peste 30 de mii de monumente din care aproape 7 mii sunt de interes național, iar restul de 23 de mii sunt de interes local. Dintre acestea, 31 de monumente sunt încadrate pe lista UNESCO. Ministerul Agriculturii indică salturile pozitive ale capitalului agricol românesc, dar ne semnalează și căderea producției de fructe pe cap de locuitor în ultimii cinci ani. Deși deținem avantaje competitive clare ale capitalului agricol importăm mai mult decât exportăm și generăm deficite comerciale de miliarde de euro. Ministerul Energiei a prezentat, de asemenea, o situație detaliată a resurselor naturale pe care le deține România, dar și activele deținute în cadrul celor 29 de operatori economici din domeniu. Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a răspuns printr-o amplă analiză a infrastructurii de transport și de distribuție date, prin care sunt furnizate servicii de comunicații electronice și ne relevă că România deține, astăzi, cel mai mare teleport din Europa Centrală și de Sud-Est. Ministerul Apărării Naționale ne arată că totalul activelor a crescut cu aproape 55%, în prezent deținând active în valoare totală de 41,4 mld. lei.

A patra și ultima concluzie este că Institutul Național de Statistică prezintă public pe site-ul său o serie de informații care vizează câteva componente ale avuției naționale, dar nu integrat. La nivel mondial, Banca Mondială determină și publică după o metodologie proprie estimări ale avuțiilor naționale pentru majoritatea statelor lumii. România s-a clasat pe locul 66 din 120 de țări analizate în ceea ce privește indicatorul avuției naționale în clasamentul Băncii Mondiale, conform ultimului raport publicat în anul 2006. Și închid într-o notă academică: „După cunoștințele noastre, nicio instituție competentă nu s-a ocupat în mod special de asigurarea informațională necesară construcției indicatorului avuției naționale, fie prin metoda clasică aditivă, fie prin cea econometrică în ultimul sfert de veac” a răspuns Academia Română.

Andreea Paul

Prim-vicepreședinte PNL

 

Both comments and pings are currently closed.
Powered by WordPress